prezintă poarta spre cer
Polovragiul nu a fost, nu este și nu va fi niciodată o simplă localitate de domiciliu ori o destinație pe termen scurt. Nu! El are ceva inefabil care te face să nu-l uiți niciodată, ceva cutremurător de celest care te împiedică să-l părăsești fără să te doară sufletul, ceva înduioșător de dulce-amar care te obligă să revii și să trăiești ca într-o poveste a uitării de sine întâmplări sau stări care poate nu sunt toate ale tale, dar care ard în tine de o viață așteptându-și izbăvirea din omenești și regretate pricini mai mereu amânată!
Și toate acestea pentru că în Polovragi femeile și bărbații par veniți de pe alte tărâmuri. Ei: energici, pasionali, activi, îndrăzneți, capabili de mari inițiative dar și de confruntari cu situații și persoane care le tulbură viața. Ele: asemănătoare zeităților pădurii, cu care se înrudesc îndeaproape, misterioase, fascinante, fragile și puternice în același timp, într-atât de speciale încât singurul gest pe care ești tentat să-l faci în prezența lor este să le pui în buzunarul de la piept și să pleci cu ele pentru totdeauna în lumea albă.
Și asta pentru că Dumnezeu i-a hărăzit acestui loc o aură singulară, profundă, predestinându-l să ființeze ca un centru integrator de valori unice și atribuindu-i dramatica povară de a fi întemeietor de mit, de istorie și de tradiție pe care le-a răsfrânt mai apoi asupra tuturor oamenilor și locurilor dimprejurul lui.
Altfel spus, i-a hărăzit menirea de a fi o POARTĂ SPRE CER!
Ion Cepoi
Polovragi este Vatră Dacică pentru că Dumnezeu a rânduit de-a lungul timpului să fie o locuire permanentă. Spun acestea deoarece legendele locale vorbesc despre Jidovi, acei oameni uriași care locuiau pe meleagurile polovrăgene și se spălau cu apă din râul Olteț stând cu picioarele pe cei doi versanți ai Oltețului. Polovragi este Vatră Dacică pentru că atestările documentare spun că în secolul II î.Hr pe Piatra Polovragilor a funcționat o așezare dacică de refugiu și apărare, iar la baza muntelui a fost o așezare civilă.
Polovragi este Vatră Dacică pentru că după daci rugăciunea a continuat pe meleagruile polovrăgene prin sihaștrii de la mănăstirea Polovragi ce a fost, întâi, mănăstire de călugări iar mai apoi mănăstire de măicuțe. Este vatră dacică pentru că dorim să continuăm cu simbolistica dar și cu habitatul și cu tot ceea ce ține de ocuparea gospodărească și nu numai a polovrăgenilor. Este vatră dacică pentru că am dorit să ținem trează conștiința localnicilor dar și a întregului popor român vis-a-vis de truditorii și rugătorii acestor meleaguri, din grotele polovrăgene. Nu întâmplător aici este Peștera Polovragi sau Peșterea lui Zamolxis, peșterile din zonă care poartă numele sihastrlor ce au stat în post și rugăciune și mă refer la Corneliu Săbăreanu, Pahomie și la mulți alți rugători de pe aceste meleaguri. Polovragi este Vatră Dacică pentru că au înteles atât CJCPCT GORJ, cât și Consiliul Județean Gorj să sprijine eforturile comunității polovrăgene. Este Vatră Dacică deoarece cu ajutorul lui Dumnezeu va dăinui Polovragiul asemenea unei vetre dacice, tărâm al lui Zamolxis. Doamne ajută. Toate se vor împlini.
Gheorghe Epure, primarul comunei Polovragi.
Tabăra de sculptură ,,Simboluri dacice în arta lemnului din România”, proiect multianual inițiat de managerul CJCPCT Gorj în 2018 și organizat în colaborare cu Primăria și Consiliul local Polovragi, precum și cu Asociația pentru Dezvoltare Locală și Parteneriat Comunitar Polovragi - are ca obiective principale conservarea și promovarea locală, regională și națională a simbolurilor dacice păstrate de-a lungul timpului în arta lemnului din România, precum și creșterea vizibilității culturale și turistice a zonei.
La
Tabără participă meșteri populari din domeniu (cioplitori în lemn și sculptori
în lemn cu drujba), păstrători sau susținători ai motivelor sculpturale menționate,
creatori recunoscuți la nivel național pentru profesionalismul și
autenticitatea operelor realizate. Responsabil de proiect, de la prima ediție, a fost Pompiliu Ciolacu, etnolog la CJCPCT Gorj.
Locația este în comuna Polovragi, jud. Gorj, localitate cunoscută pentru valorile istorice și turistice existente în areal: mănăstirea Polovragi, Peștera lui Zalmoxis, fortificații dacice din sec. II-I î.H., Cheile Oltețului, Nedeia de Sf. Ilie, festivaluri pastorale, tabere și concursuri de creație, meșteri populari etc.
Sculpturile, câte 7 în fiecare ediție, sunt și vor fi amplasate în continuare în spațiul special amenajat pe platoul din fața Mănăstirii Polovragi. În final, aici se vor afla circa 30 creații sculpturale, amplasate într-un semicerc, cu fața spre calea principală de acces spre Mănăstire și Peșteră, beneficiind astfel de vizibilitate maximă prin intermediul celor două obiective de maxim interes cultural și turistic național amintite mai sus.
Bostanica Gheorghe s-a născut la data de 28 februarie 1968 in localitatea Jaristea ,judetul Vrancea. Acesta a abolvit liceul Agro-Industrial Odobești, jud. Vrancea. Pasiunea pentru sculptură și-a descoperit-o în anul 2013 când a început să lucreze la diverse proiecte comandate de persoane fizice.
Prima participare la o tabără de creație în domeniu a avut loc în iulie 2017 și anume la Festivalul National De Sculptura cu Drujba Ed. I., desfășurat în localitatea Cerna, județul Vâlcea. Un an mai târziu, în mai 2018 acesta este prezent la Rezidența Culturală ce a avut loc în Parcul Tineretului din Craiova. În Iunie a aceluiași an, acesta este invitat Festivalul National De Sculptura cu Drujba Ed.II. Cerna Valcea. Rămâne pe plaiurile Olteniei de sub munte pentru a lua parte, în luna iulie, la prima ediție a Tabarei de sculptură *Simboluri dacice în arta lemnului* organizat în localitatea Polovragi, județul Gorj, urmând ca la sfârșitul lunii Iulie să se prezinte la Festivalul de sculptura din Zalău, județul Sălaj. în luna August acesta este prezent în Țara Bârsei, la Tabara de sculptură din localitatea Bran, județul Brașov. Luna Septembrie a aceluiași an îl prinde pe meleaguri sălăjene, la Tabăra de Sculptură *Bathory Fest* din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.
Luna iulie a anului 2019 îl readuce la poalele munțiilor Parâng pentru a participa la Tabăra de sculptură *Simboluri Dacice în Arta Lemnului* din comuna Polovragi. Tot în această lună participă și la Festivalul Național De Sculptură cu Drujba, desfăurat în localitatea Cerna din județul Vâlcea.
Fermecat de ospitalitatea oamenilor și frumusețea peisajelor polovrăgene, acesta se mută, începând cu anul 2020 în comuna Polovragi, unde participă și la cea de-a treia ediție a Taberei De Sculptură. *Simboluri Dacice In Arta Lemnului*.
Se naște la 21 aprilie 1962, în Fildu de Sus, județul Sălaj.
Este profesor la Cercul Artă Populară de la Clubul Copiilor din Huedin, județul Cluj.
În 2014 absolvă Facultatea de Științe Sociologice - secția Etnologie de la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu. În învățământ obține toate gradele didactice, din 2016 devenind profesor gradul I.
Pasiunea pentru arta lemnului și-o descoperă de timpuriu, zona natală fiind extrem de bogată în elemente de artă tradițională.
Considerând că pasiunea poate deveni o profesie adevărată doar în măsura în care este însoțită de educația artistică necesară, în 1986 absolvă cursurile de ,,Crestături în lemn” la Școala Populară de Artă Cluj-Napoca.
Participă la diverse tabere de creație în domeniu, printre lucrările sale de mare anvergură numărându-se: Poartă monumentală de lemn, la Grădina Botanică din Cluj Napoca; Poarta de lemn de la Casa Memorială ,,Iuliu Maniu” de la Bădăcin, județul Sălaj; trei portaluri realizate în perioada 2018-2020 în cadrul Taberei de Sculptură ,,Simboluri dacice în arta lemnului din România”, Polovragi, județul Gorj.
Coordonează lucrarea și publică articole de gen în volumul monografic ,,Fildurile, istorie, frumusețe și artă populară”, apărută la Editura ,,Caiete Silvane”, Zalău, 2012.
Informații despre activitatea sa de creator popular se află în volumele ,,Sălaj, oameni și opere. Dicționar bibliografic”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2011 și ,,Crochiuri antropologice” de Ilie Moise, Editura Astra Museum, Sibiu, 2012.
S-a născut la 14 octombrie 1983, în localitatea Măldărești, Județul Vâlcea.
Este sculptor cu motofierăstrăul de 5 ani.
Persoană meticuloasă, optimistă, creativă, acesta a participat de-a lungul timpului la diverse simpozioane şi tabere de creaţie precum: Festivalul de Sculptură cu Drujba Cerna ediţia I, 2017, Festivalul de Sculptură cu Drujba Cerna, ediţia a II-a 2018, Tabăra de Sculptură "Şezătoare de carte", ediţia I Bran 2018, Festivalul de Sculptură în Lemn cu Drujba 2018 Zalău, Festivalul de Sculptură în lemn cu drujba 2019 Zalău, Festivalul Naţional de Sculptură cu Drujba, Cerna 2019, Tabăra de Sculptură "Simboluri Dacice", ed. I Polovragi 2019, Tabăra de Sculptură "Porţile Branului" 2019 , Festivalul Naţional de Sculptură Cerna 2020, Rezidenţa Culturală "Story Wood Cut" Craiova 2020, Tabăra de Sculptură „Simboluri Dacice" 2020. Titlul lucrării: Atenţie, Zâne!
Ștefan Bogdan Stramtu s-a născut pe 23 06 1987 în Târgu Jiu, judetul Gorj.
Bazele educatiei le-a primit in orasul Targu Jiu, în anul 2002 acesta începand cursurile Liceului de Muzică și Arte Plastice Constantin Brăiloiu, finalizate în anul 2006, la sectia Pictură de șevalet. Ulterior a urmat cursurile Facultatii de Arte din cadrul Universitatii Constantin Brancuși, din Targu Jiu, studii finalizate în anul 2009. A urmat un master în Restaurare lemn policrom, la Universitatea Lucian Blaga, din Sibiu, studii urmate între 2009-2011.
Apropierea de traditie a venit firesc, în ultimii ani participand la tabere de creatie, atât nationale cat si internationale, și anume: taberele din Grecia, Lumina si culoare, cat si taberele de creatie traditionala de la Pestisani si Polovragi. Activitatea ca artist plastic consta în multiple expozitii și concursuri, atat în tară cat și în străinătate. Din 2019 a devenit membru titular al Uniunii Artistilor Plastici, Filiala Targu Jiu, expunand si participand la multiple evenimente pentru artistii profesionisti.
Activeză ca profesor din anul 2013, Ia Liceul Sfantul Nicodim din Targu Jiu, cu o experienta profesionala ca pictor, sculptor si restaurator, pe care le si predă.
Se naște la 9 ianuarie 1949, în comuna Crasna, județul Gorj.
În 1967 absolvă Liceul de cultură generală din Novaci, județul Gorj.
Aparținând prin naștere și locuire zonei montane a Gorjului, este fascinat din copilărie de frumusețea și noblețea obiectelor din lemn aflate în gospodăria fiecărui muntean.
În timp, pasiunea pentru cioplit a devenit modul său cotidian de viață, astfel încât fiecare zi înseamnă pentru el bucuria de a înțelege și descoperi altă taină a lemnului.
Pentru aș completa educația artistică, în 2010 absolvă cursurile de profil ale Școlii Populare de Artă din Tg-Jiu, instituție în care, din 2014, activează ca instructor ,,Arta lemnului”.
Participă la tabere de gen din țară și expune de-a lungul anilor lucrările sale în cadrul unor târguri ale meșterilor populari ori târguri de turism la Tg-Jiu, Craiova, București, Iași, Viena, Varșovia, Paris, Madrid, Bilbao.
Din 2018 participă la cele trei ediții succesive ale Taberei de sculptură ,,Simboluri daccice în arta lemnului din România” de la Polovragi, Gorj.
S-a specializat în prelucrarea lemnului de esență tare (nuc, ulm, frasin, stejar, măslin), folosind ca tehnici de lucru incizia, excizia și crestătura, sculptând în specificul perioadei precreștine, în mod deosebit a celei geto-dacice.
Ș-a
născut in
localitatea
Dobrești județul
Bihor
în
data de 05 august
1970.
Îndeletnicirea de cioplitor în
lemn a deprins-o singur (autodidact) în
urma cu aproximativ 30 de ani, dar
a
fost inclus în
circuitul mesterilor populari din 2014.
A participat aproape la toate târgurile de specialitate din țară, participă regulat la tabere de inițiere cu copii organizate de scoli în parteneriat cu centrul de creatie Bihor.
Participă
deasemenea la
reuniuni și
sipozioane pe teme Dacice, invitat
de către
diferite asociații de profil.
In cadrul taberei de creatie din Polovraci Gorj a încercat și a reușit să aducă materia la forma emoțională, redând locului viziunea unui spatiu ancestral.
”Eu, meșterul Radu Lazăr, nu pot da suflet materiei, dar cred cu tarie că i-aș putea reda forma, așa încât vibrația vizuală să poată stârni emotie”.
Parcursul lucrarilor pe ani
”O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal - şi în pământ.” Constantin Brâncuși
1. Ștefan Bara, Cluj, Portal/2,5/3 m;
2. Radu Ștefan, Bihor, Lupul dacic/4 m;
3. Strâmbu Ștefan, Gorj, Fertilitate/3 m;
4.George Bostănică, Gorj, Dac/2 m;
5. Ioan Ungur, Maramureș, Dac/2 m;
6. Nicoale Rotaru, Gorj, Stâlpul cerului/4 m;
7. Gabriel Rizea, Dolj, Zalmoxis/2,5 m;
8. Viorel Rădăcină, Brașov/2 m;
1. Strâmtu Ștefan, Gorj, Hora Dacilor/ 2,5 m;
2. Nicolae Rotaru, Ușa de la coliba dacică/ Rozeta Vortex;
3. Radu Lazăr, Bihor, Hora Dacilor 2,5 m, Băncuța cu vultur/ Fântâna cu cumpănă;
4. George Bostănică, Gorj, Femeie dacă, 1.8 m / Copilul dac, 1 m;
5. Adrian Voican, Vîlcea, Dac cu secure, 1.8 m/ Cocoșul/ Cocoșul/ Câinele
6. Stefan Bara, Cluj, Portal 2/2,5 m;
1.Nicolae Rotaru, Stâlp funerar 1/ 2,5 m; Stâlp funerar 2/ 2 m;
2. Radu Lazăr, Bihor, Troiță/ 3 m;
3. Strâmtu Ștefan, Gorj, Troiță/ 2 m;
4. George Bostănicî, Gorj, Daci (4)/ 2 m fiecare;
5. Ștefan Bara, Cluj, Portal 3/ 2,5 m;
6. Adrian Voican, Vâlcea, Daci (2)/ 1,5 m.
